Muzeul Ligia și Pompiliu Macovei este unul puțin cunoscut și vizitat, dar fascinant.

Colecţia de Artă „Ligia şi Pompiliu Macovei” se află în reşedinţa particulară a donatorilor, într-un imobil ridicat la începutul secolului XX, în stil eclectic francez, pe Strada 11 Iunie din Bucureşti, în apropierea Parcului Carol I. Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei este ultima intrată în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti (1992) şi reprezintă viziunea de ambientare estetică şi confort vizual a doi oameni de formaţie artistică.

Pompiliu Macovei (1911-2009) a fost diplomat al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti în 1939, iar după 1960 a ocupat numeroase funcţii în diplomaţie şi guvern. A călătorit mult, într-o perioadă în care nu se putea ieși ușor din țară. Și a colecționat. A colecționat cărți, stampe japoneze, figurine de zei mezo-americani, sticlărie veche și câte și mai câte.

Ligia Macovei (1916-1998), soţia lui Pompiliu Macovei, a frecventat între anii 1934 și 1939 cursurile secţiei de artă decorativă la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, având printre profesori pe Cecilia Cuţescu Storck, J.Al. Steriadi, Corneliu Medrea şi arh. Horia Teodoru. Având un real talent, ajunge să ilustreze cărți pentru copii, dar și ediția aceea a Poeziilor lui Eminescu cu care am crescut. Casa e plină de tablourile sale, sau de tablourile prietenilor artiști ale căror lucrări le-a cumpărat.

Colecţia de Artă Ligia şi Pompiliu Macovei reprezintă o incursiune culturală originală în epoci şi locuri diferite, colecţia fiind formată din lucrări de artă plastică, reprezentată prin lucrări semnate de pictori celebri.

Înscrierile se fac aici:

În apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Sevastopol, se află reședința avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Epoque, rămasă fidelă proiectului inițial.

Muzeul Municipiului București deține în această casă Muzeul Vârstelor – povestea fiecăruia dintre noi, de la copilărie la senectute. Este primul proiect expozițional al unui muzeu cu profil de antropologie urbană din România. Muzeul Vârstelor – de la copilărie la senectute este o poveste atât despre intimitate, cât și despre evoluția raporturilor dintre generații în ultimii trei sute de ani, pentru mediul urban românesc, având Bucureștiul drept studiu de caz.

Trăim şi înţelegem cu adevărat numai vârsta pe care o avem deși adunăm în «muzeul» personal prelungiri culturale ale generaţiilor mai vechi. Și în această moștenire primită, cu fiecare an trăit, adăugăm sentimente, întâmplări, proiecte.
Muzeul Vârstelor este o proiecție despre cum ar fi arătat o zi din viața noastră, din secolul al XVIII-lea până în prezent. Și mai ales, despre cum a evoluat această zi simbolică în istorie, cu fiecare generație.

Înscrierile se fac aici:

Inaugurat în 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecţiilor de Artă oferă o perspectivă inedită asupra societății românești de la începutul secolului XX și până aproape de zilele noastre. Cele peste 30 de colecții expuse permanent reunesc o mare varietate de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă românească, europeană și orientală donate de-a lungul timpului de colecționari și artiști, cei mai mulți dintre ei bucureșteni. Ele reflectă gustul și puterea de cumpărare a colecționarilor, preferința lor pentru valori consacrate ale artei românești sau pentru diferiți artiști contemporani lor, în timp ce colecțiile monografice ale unor artiști evocă preocupările lor plastice.

Lucrărilor de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Ghiaţă li se adaugă grafică europeană și japoneză, mobilier francez, covoare orientale dar și icoane populare din Transilvania.

Muzeul este adăpostit de fostul palat Romanit, clădire reprezentativă pentru începuturile arhitecturii moderne din București și restaurată ultima oară în intervalul 2008-2013. El este amenajat astfel încât să sugereze configuraţia originară și atmosfera specifică fiecărei colecţii.

Înscrierile se fac aici:

Muzeul Theodor Aman este una dintre cele mai frumoase reşedinţe particulare din Bucureşti, construită în anul 1868 după proiectele proprietarului, pictorul Theodor Aman. De asemenea, este una dintre puţinele reşedinţe care nu au suferit modificări în decursul timpului, fiind prima casă-atelier de artist din România.

De la planurile casei şi decoraţia exterioară (realizată în colaborare cu sculptorul Karl Storck) la decoraţia interioară – pictura murală, vitraliile, decoraţia pictată pe tâmplărie, stucatura tavanelor, lambriurile atelierului şi mobilierul casei – toate sunt reflectarea viziunii lui Theodor Aman.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908 şi este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România. El păstrează atmosfera vieţii private din perioada Belle Epoque alături de cea mai mare parte a lucrărilor pictorului Theodor Aman.

Colecția cuprinde numeroase uleiuri, desene, acuarele, gravuri, sculptură aparținând fondului original donat de Ana Aman (în 1904), la care s-au adăugat lucrări provenite din achiziții ulterioare, precum și documente, scrisori, cataloage de expoziții, albume de fotografii, cărți, arme vechi, măști, costume, uneltele și violoncelul pictorului. Alături de pânze reprezentative (mari compoziții istorice, autoportrete, imagini de atelier, scene de gen, peisaje), muzeul posedă o amplă colecție de gravuri în acvaforte, tehnică pe care Theodor Aman a experimentat-o către sfârșitul vieții, plăci originale, precum și presa de imprimare.

Înscrierile se fac aici:

Muzeul Comunal Bucureşti a fost înfiinţat la sfârşitul lunii iunie a anului 1921, printr-o Hotărâre a Consiliului Comunal Bucureşti, la propunerea primarului Gh. Gheorghian, însă lipsa patrimoniului cultural a împiedicat punerea în aplicare a acestei hotărâri.

Ulterior Primăria a început să organizeze prin Direcţia Culturală identificarea şi strângerea colecţiilor, precum şi căutarea unui sediu, activitate care s-a intensificat abia după anul 1926. Donaţia lui D. Rosetti din luna iulie 1929 a constituit nucleul de bază al Secţiei de Preistorie. La data de 31 iulie 1929, muzeului i-a fost atribuit un spaţiu în imobilul din calea Moşilor nr. 115, la intersecţia cu Bd. Carol I, clădire care nu mai există astăzi, unde a fost organizată o expoziţie cu materiale rezultate din cercetările arheologice.

În luna februarie 1930, Consiliul Comunal a aprobat funcţionarea muzeului în Casa Moruzi, situată pe calea Victoriei la nr. 117, cunoscută şi sub numele de „Casa cu lanţuri” – monument istoric construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi demolat în anul 1941.

Inaugurarea propriu-zisă a instituţiei muzeale a avut loc pe data de 22 noiembrie 1931, în prezența primului ministru Nicolae Iorga, a primarului general Dem I. Dobrescu, a foştilor primari Matei Gh. Corbescu şi Emil Petrescu, precum şi a primului director al Muzeului, cunoscutul colecţionar dr. George Severeanu.

În Casa Moruzi au fost organizate expoziţiile de arheologie preistorică, istorie, numismatică şi medalistică. Fondul numismatic cuprindea aproximativ 4000 de monede antice şi medievale şi a fost alcătuit în mare parte din colecţia numismatică personală a doctorului G. Severeanu şi din donaţia lui Romulus P. Voinescu. Dr. George Severeanu a fost director al Muzeului Municipal în perioada 24 martie 1931 – august 1938, iar muzeul a cunoscut o considerabilă dezvoltare sub îndrumarea acestuia. Urmează distrugeri, mutări, confiscări, iar mutări, până când ajungem la locația de astăzi.

Înscrierile se fac aici:

Muzeul „George Severeanu” a fost reşedinţa primului director al Muzeului Municipiului Bucureşti şi reprezintă un exemplu tipic pentru arhitectura bucureşteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Medicul radiolog George Severeanu a fost un pasionat colecţionar de antichităţi, adunând în cursul vieţii artefacte valoroase. Seria de obiecte arheologice din colecţia „Maria şi dr. George Severeanu” cuprinde vase greceşti antice, statuete de lut, bronzuri şi marmură, sticlărie romană, geme şi camee antice, ceramica aparţinând culturilor Cucuteni, Vădastra, Wietenberg şi Boian. Colecţia numismatică a dr. George Severeanu, una dintre cele mai valoroase din România, este constituită din cca. 9000 de piese din diferite perioade istorice: monede greceşti autonome şi provinciale, geto-dace şi celtice, emisiuni romane şi bizantine, monede medievale ale Ţărilor Române, precum şi piese moderne şi contemporane.

Colecţia „Maria şi dr. George Severeanu” a fost donată Muzeului Municipiului Bucureşti în anul 1939, iar inaugurarea reşedinţei ca muzeu a avut loc în anul 1956.

Începând cu luna noiembrie 2017, publicul bucureştean poate admira, după mai bine de 25 de ani, colecţia „Maria şi dr. George Severeanu”. Închisă la începutul anilor ’90, din cauza stării de conservare precare, casa doctorului Severeanu a fost restaurată, iar începând cu anul 2013 a găzduit mai multe expoziţii tematice cu patrimoniu arheologic şi numismatic.

Înscrierile se fac aici:

La Muzeul Național al Literaturii Române este interesant numai să vorbești despre diferitele clădiri în care a funcționat.

La Muzeul Național al Literaturii Române este interesant numai să vorbești despre diferitele clădiri în care a funcționat.

Muzeul Național al Literaturii Române a fost înființat de academicianul Dumitru Panaitescu - Perpessicius. La înființarea sa, la 1 iunie 1957, muzeul a funcționat în casa Toma Stelian din șoseaua Kiseleff nr. 10, iar între 1964-1966 în fosta casă a lui Mihail Sadoveanu din strada Muzeul Zambaccian la nr. 151. Din 1967 a primit ca sediu Casa Scarlat Kretzulescu, pe Bulevardul Dacia nr. 12, sector 1.

În 2014, după 42 de ani de funcționare în clădirea din Bulevardul Dacia, Muzeul Literaturii Române și-a închis porțile pentru vizitatori, fiind evacuat în urma unui proces de retrocedare. O perioadă scurtă a primit un sediu provizoriu în Casa Presei.

În luna decembrie 2016, muzeul s-a relocat în Calea Griviței 64-66, în condiții de normalitate instituțională și cu protejarea și securizarea patrimoniului.

Începând cu 21 martie 2017, Muzeul Național al Literaturii Române are un nou sediu expozițional într-o clădire ce a aparținut generalului Leon Mavrocordat, situată în Str. Nicolae Crețulescu nr. 8.

Acesta va fi și sediul pe care îl vom vizita noi, pe data de 15 ianuarie. În această zi, în urmă cu 175 de ani, s-a născut poetul Mihai Eminescu. Și din acest motiv, această dată a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale. De aceea, vă propun ca de ziua Culturii Naționale să ne culturalizăm și noi, bucurându-ne de povești interesante despre cei mai interesanți scriitori români, fie ei poeți, romancieri, dramaturgi și gazetari. Vom afla povești noi, culese din ziarele vremii, care elogiază sau terfelesc imaginea oamenilor pe care manualele noastre din școală i-au pus pe un piedestal.

Înscrierile se fac aici:

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi s-a deschis pentru public în anul 2003, în urma donării către stat a colecției de hărți a familiei Daniela și Adrian Năstase.

Clădirea Muzeul este găzduit într-o clădire construită în anii 1920 într-un stil care combină elemente arhitecturale de inspirație gotică – arcele frânte, cu cele de inspirație mediteraneană – loggiile, ce amintesc de vilele venețiene de secol XV. Imobilul se află pe strada Londra și este inclus în patrimoniu, clasa B.

Cu ocazia deschiderii muzeului, pentru a reflecta noua utilizare a imobilului, plafoanele au fost decorate cu reprezentări inspirate din mitologie și hărți astronomice, iar vitraliile realizate cu aceeași ocazie imaginează diverse reprezentări heraldice și cartografice.

Clădirea și decorația sa contribuie la crearea unei ambianțe intime și a unei atmosfere potrivite pentru studierea hărților expuse.

Vitralii și plafoane pictate La decorația din unele săli ale muzeului (plafoane pictate și vitralii) a lucrat o echipă de artiști între care: Benone Șuvăilă – artist vitralist, Marcel Aciocoiței, Gheorghe Butnariu, Neculai Mirodoni. Lucrările au fost realizate într-un timp record, la propunerea celui dintâi director al muzeului – artistul Octavian Penda – care a imaginat muzeul ca o gazdă primitoare a hărților, acordând astfel decorațiunile interioare la noul specific al imobilului.

Patrimoniul muzeului este constituit din peste 1000 de lucrări realizate în perioada secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș. Din patrimoniul muzeului mai fac parte lucrări de grafică cu subiecte diverse: peisaje, portrete, vedute. Colecția principală a aparținut familiei prof. dr. Adrian Năstase; de altfel, deschiderea acestui muzeu se datorează tot eforturilor acestor generoși donatori.

De-a lungul timpului, colecției principale i s-au adăugat și alte donații de hărți și lucrări de grafică, prezente de asemenea în expunere; amintim donația Băncii Comerciale Române (BCR), a dlui Ion Hidegcuti sau a dlui profesor Ioan Ciortan, donațiile oferite de dna Marilena Borcescu, Liliana Sonia Sion, Uca Marinescu etc.

Înscrierile se fac aici: