La înființarea sa, în data de 1 iunie 1957, muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) a funcționat în casa Toma Stelian din șoseaua Kiseleff nr. 10 (astăzi sediul PSD, care a cumpărat clădirea de patriomiu… dar fără curte, pentru aceasta „faimosul” partid politic plătind chirie către RA-APPS).

Între 1964-1966 MNLR se relochează în fosta casă a lui Mihail Sadoveanu din strada Muzeul Zambaccian la nr. 151.

Din 1967, muzeul a primit ca sediu Casa Scarlat Kretzulescu, pe Bulevardul Dacia nr. 12, sector 1. În 2014, după 42 de ani de funcționare în clădirea din Bulevardul Dacia, Muzeul Literaturii Române și-a închis porțile pentru vizitatori, fiind evacuat în urma unui proces de retrocedare. O perioadă scurtă a primit un sediu provizoriu în Casa Presei.

În luna decembrie 2016, muzeul s-a relocat în Calea Griviței 64-66, în condiții de normalitate instituțională și cu protejarea și securizarea patrimoniului.

Începând cu 21 martie 2017, Muzeul Național al Literaturii Române are un nou sediu expozițional într-o clădire ce a aparținut generalului Leon Mavrocordat, situată în Str. Nicolae Crețulescu nr. 8.

Acesta este sediul care care găzduiește colecția de bază a MNLR, pe care îl vom vizita și noi. Avem etaje multe de explorat. Vom afla picanterii din viața marilor scriitori, poeți, vom descoperi niște cărți tare curioase, dramaturgi, vom vorbi mult despre ce a însemnat cultura românească (nici nu s-ar putea altfel, pe această dată), și, desigur, îi vom adduce omagiul cuvenit și marelui Eminescu, despre care vom vorbi, ca întotdeauna, cu sinceritate și respect.

Vă aștept să descoperim împreună acest frumos muzeu, într-un tur ghidat minunat, la care vă puteți înscrie aici:

A fost o vreme în care Bucureștiului i se spunea “Micul Paris”. Atât secolul al XIX-lea, cât și începutul secolului XX, au fost influențate de cultura și arhitectura franceză. În acele vremuri, locuitorii săi foloseau ținute vestimentare și accesorii asemănătoare celor de la Paris. Mai mult, era la modă ca oamenii cu un anumit statut social să vorbească în limba franceză pe stradă, în cafenele sau restaurante. De fapt, modelele de viaţă europeană au fost introduse la Bucureşti, atât de tinerii care se întorceau de la studii din Paris, Viena, Berlin etc., cât mai ales datorită imigranţilor din Europa Centrală şi de Apus, care au venit la Bucureşti în cursul secolului al XIX-lea.

Recreerea acestei lumi, încă orientale, dar în care influențele pariziene încep să câștige teren, o putem observa în Muzeul “Micul Paris”. Aceste este, așa cum spune și panoul care indică, pe strada Lipscani, unde este intrarea în Muzeu: “Probabil cel mai frumos loc din Centrul Istoric”.

Muzeul “Micul Paris” este situat în Centrul Vechi al capitalei, pe strada Lipscani, nr. 41, la etajul unei clădiri care a aparținut familiei Dalles.

Un apartament care a fost atent restaurat, mobilat și decorat cu bun gust, cu scopul de a se recrea o casă burgheză din București, așa cum ar fi arătat în urmă cu aproximativ 100 de ani. De cum intri pe ușă, ai impresia că faci o călătorie ca o întoarcere în timp. Muzeul particular s-a înființat în 2017 sau 2018, iar fondatorul este Eugen Ciocan, cu care vom avea plăcerea de a vorbi și de a afla cum a pornit el acest proiect, de la o colecție personală de obiecte pe care le-a colecționat de-a lungul a două decenii.

Acest tur este special, este deosebit de frumos, și abia aștept să vă spun poveștile „Micului Paris”. Înscrierile la tur se fac aici:

Clădirea denumită astăzi Palatul Patriarhiei a fost construită de Statul Român, la începutul secolului al XX-lea, pe locul fostei săli a Adunării Deputaților de pe Dealul Mitropoliei din București. Vechea sală a Adunării Deputaților, cu terenul aferent, a aparținut Mitropoliei Țării Românești, care își avea sediul în clădirile ce înconjurau actuala catedrală de pe Dealul Mitropoliei, după cum dovedesc hrisoavele vremii.

Ansamblul acesta de clădiri, format din Catedrala Patriarhală, Reședința Patriarhală și Palatul Patriarhiei, este așezat pe vatra mănăstirii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ctitorie și danie domnească făcută Mitropoliei Țării Românești de Constantin Vodă Șerban (1654–1658).

Rolul deosebit pe care mitropolitul îl avea în Adunarea Țării, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut ca marile evenimente istorice din viața Țării Românești să aibă loc pe Dealul Mitropoliei. Aici, la 24 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Țării Românești, prezidată de mitropolitul Nifon în fosta sală a Adunării Deputaților, a votat actul unirii Munteniei cu Moldova prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Române.

Prefacerile politice, edilitare și urbanistice survenite în capitală au făcut ca în anii 1906–1908 să se înalțe aici Camera Deputaților, terenul fiind trecut în proprietatea statului încă din anul 1883, când Corpurile Legiuitoare ale Țării au hotărât înlocuirea atât a fostei săli a Adunării Deputaților cu actualul imobil, cât și a fostei mănăstiri cu o catedrală impunătoare. Împrejurările au făcut însă ca din cele două obiective să se realizeze numai primul.

Vă invit la această incursiune absolut superbă într-unul din locurile istorice cele mai interesante ale Capitalei. Înscrierile la eveniment se fac aici: