Tururile lunii Ianuarie

Marile drame amoroase - iubiri literare în MNLR (31 ianuarie)

Scriitorii sunt, fără îndoială, firi pătimașe ce se bucură vijelios, trăiesc nefericirile la o intensitate paroxistică, și emoțiile lor sunt, adesea însoțite de o exaltare care le insuflă ideile viitoarelor opere. Din acest motiv, mulți dintre autorii cunoscuți și-au pierdut viața prin sinucidere, atunci când nefericitele iubiri au fost prea grele de suportat.

Despre Ștefan Octavian Iosif, Natalia Negru și Dimitrie Anghel am mai vorbit eu, și despre Mihai Eminescu, Veronica Micle și hâtrul Caragiale au vorbit și scris mullți alții. Am mai vorbit și de „Craiul de Curte-Veche” Pantazi Ghica, cel mai urât din neamul Ghiculeștilor, care și-a luat viața din cauza nefericirii în dragoste.

Dar oare despre amanta de lungă durată a lui Ion Minulescu știți ? Despre iubirea lui Alexandru Odobescu pentru o anume profesoară ? Despre motivul pentru care s-a sinucis Ilarie Voronca ? Dar oare de ce i-au adus germanii, în timpul ocupației din Primul Război Mondial, un ditamai butoiul de bere lui... George Coșbuc ?

Vă invit să aflăm împreună răspunsurile, în frumosul nostru tur prin Muzeul Național al Literaturii Române (MNRL), în care vom vorbi destul de mult și despre Mihai Eminescu. Nu se poate altfel, din moment ce aceasta e luna în care sărbătorim nașterea poetului, și jumătatate din expozițiile din București îi sunt dedicate.

Vom afla lucruri interesante și despre Eminescu, informații despre el pe care, sper eu, le veți găsi noi și interesante. Vom vorbi despre poeziile pe care le-a inspirat frumoasa Casandra, despre relația tumultoasă cu tatăl său, despre studiile sale și examenele pe care nu le-a susținut niciodată, despre articolele sale politice care au deranjat cam... pe toată lumea, precum și despre complicații ultimi 6 ani din viață, marcați de sărăcie și de lupta cu o boală necruțătoare, care îi afecta geniala minte.

Înscrierile la tur se fac aici:

Napoleon al III-lea și Mica Unire -

în Muzeul Micul Paris (25 ianuarie)

A fost o vreme în care Bucureștiului i se spunea “Micul Paris”. Atât secolul al XIX-lea, cât și începutul secolului XX, au fost influențate de cultura și arhitectura franceză. În acele vremuri, locuitorii săi foloseau ținute vestimentare și accesorii asemănătoare celor de la Paris. Mai mult, era la modă ca oamenii cu un anumit statut social să vorbească în limba franceză pe stradă, în cafenele sau restaurante. De fapt, modelele de viaţă europeană au fost introduse la Bucureşti, atât de tinerii care se întorceau de la studii din Paris, Viena, Berlin etc., cât mai ales datorită imigranţilor din Europa Centrală şi de Apus, care au venit la Bucureşti în cursul secolului al XIX-lea.

Recreerea acestei lumi, încă orientale, dar în care influențele pariziene încep să câștige teren, o putem observa în Muzeul “Micul Paris”. Aceste este, așa cum spune și panoul care indică, pe strada Lipscani, unde este intrarea în Muzeu: “Probabil cel mai frumos loc din Centrul Istoric”.

Muzeul “Micul Paris” este situat în Centrul Vechi al capitalei, pe strada Lipscani, nr. 41, la etajul unei clădiri care a aparținut familiei Dalles.

Un apartament care a fost atent restaurat, mobilat și decorat cu bun gust, cu scopul de a se recrea o casă burgheză din București, așa cum ar fi arătat în urmă cu aproximativ 100 de ani. De cum intri pe ușă, ai impresia că faci o călătorie ca o întoarcere în timp. Muzeul particular s-a înființat în 2017 sau 2018, iar fondatorul este Eugen Ciocan, cu care vom avea plăcerea de a vorbi și de a afla cum a pornit el acest proiect, de la o colecție personală de obiecte pe care le-a colecționat de-a lungul a două decenii.

Vă propun ca în acest superb spațiu să vă povestesc cum Napoleon al III-lea a ajutat decisiv la unirea Principatelor Române, și despre cum masonii români, aflați în exil, au influențat politica europeană pentru a face posibil acest ideal național.

Acest tur este special, este deosebit de frumos, și abia aștept să vă spun poveștile „Micului Paris”. Înscrierile la tur se fac aici:

Cel dintâi - mărețul Theodor Aman

(în muzeul omonim)

Turul acesta se adresează celor care nu îl cunosc încă pe Theodor Aman, dar vor să descopere cine a fost acesta. Pentru că Theodor Aman a fost, fără îndoială, cel mai mare pictor român, fondatorul școlii de artă, profesor prin excelență, pregătitor al viitoarelor generații de mari artiști, și unul dintre cei mai desăvârșiți artiști, în orice direcție și-a dorit el să exploreze,

Casa muzeu este superbă. A fost, în 1908, primul muzeu de artă din București. Și încă este unul dintre cele mai spectaculoase. În această casă-atelier, Aman și-a arătat geniul artistic în toată plinătatea sa: de la diverse genuri și teme în pictură (pictură pe lemn, pe pânză, pictură murală, pictură de interior, natură și scene istorice), la sculptură și gravură.

Aman a fost omul complet: nu a fost direcție artistică, la vremea sa, pe care să nu o încerce și să nu o desăvârșească.

Fondator al Școlii de Belle-Arte din București, al Pinacotecii, al diverselor mișcări artistice din capitală, Aman a fost un inovator, un profesor care a pus bazele disciplinelor care i-au învățat pe toți ceilalți pictori cum să exceleze.

Vom vorbi despre complexitatea operelor lui Theodor Aman, despre sensurile ascunse în tablourile sale, despre mesajele pe care ni le transmite încă, peste mai bine de un secol și jumătate.

Acest tur ghidat este un regal, la care vă invit cu drag într-o zi de vineri, pentru a vă începe sfârșitul de săptămână cu multă... frumusețe !

Club de carte 1: „Te rog să nu vii în timp cde dorm”, de Iulian Tănase

Sâmbătă, pe 31 ianuarie, vă aștept să vorbim despre această frumoasă carte, într-o locație... aparte. Nu vă zic încă unde, deoarece lucrurile nu sunt încă aranjate pe deplin, dar sunt mari șanse să fie într-un loc spectaculos.

Vă propun, pentru început, un autor român, cu o carte foarte apreciată: Iulian Tănăase, cu a sa „Te rog să nu vii în timp ce dorm”. Pentru că nu vreau să vă stric surpriza de a descoperi singuri această bijuterie de carte, voi lăsa aici părerea Magdalenei Mărculescu, director editorial la Editura Trei, la care a apărut cartea:

„Ce e unic la această carte ? Fiecare o poate citi în registrul său. Pentru mine a fost o lectură incredibil de profundă, care vorbește cu umor molipsitor despre lucrurile pe care alegem să le evităm și de care ne lăsam astfel bântuiți. Deși toți știm că pentru a putea trăi contează să ne eliberăm de frică. Până la urmă ironia este cheia care ne ajută să deschidem adevărul din noi. Și cea mai pătrunzătoare formă de luciditate - e în dreptul și la îndemâna fiecăruia - într-o viață în care nu decizi când te naști, nici când mori. Un text teribil de frumos și de îndrăzneț despre cea mai de necuprins experiență cu care se confruntă omul.”

Pe lângă disucția despre această frumoasă carte și ce a înțeles fiecare din ea, vom mai face și niște joculețe literare, menite să ne ajute să ne cunoaștem mai bine, ne vor ajuta să ne împrietenim și să creăm o ambianță plăcutea și prietenească, tocmai bună să ne putem apoi împărtăși gânduri și păreri fără teamă.

Înscrierile la clubul de carte se fac aici: