Weekend-ul dedicat femeilor se apropie, și nu avem cum să dedicăm doamnelor un eveniment aparte.
Așa că începem de sâmbătă, cu un frumos tur pietonal în care vom vorbi despre femeile frumoase care au sedus Bucureștiul secolelor trecute. De la frumoasele prințese ce dădeau baluri somptuoase în splendidele palate ale Bucureștilor, la artistele care au cucerit inimile celor mai de seamă bărbați, de la cântărețele faimoase născute în mahalale sărace la primele „Miss România”, acest tur vă va umple mintea și inima de povești. Unele dintre acestea vă vor emoționa, altele vă vor amuza, altele vă vor strânge inima într-un ghem de emoții contradictorii.
Garantat însă este că toate aceste povești vă vor arăta cât de puternice au fost femeile Bucureștiului trecut, cât de iubite au fost și cât de mult au știut să iubească, cât de extraordinare au fost și cum au dirijat din umbră istoria și cultura țării în care trăim.
De la Regina Maria și Martha Bibescu la Tita Cristescu și Maria Tănase, de la prințesa Maria Cantacuzino la Cella Delavrancea, de la Cleopatra Lecca-Poienaru la Gina Patrichi, veți afla nume și istorii uitate, dar care vă vor încânta.
Cel de-al doilea club de carte va avea loc în martie, cu o discuție interesantă: e bine sau nu să avem secrete ? Și cum ne poziționăm emoțional față de secretele noastre ? Sunt secrete care sunt calde ca o rază de soare în sufletul nostru, sau sunt secrete apăsătoare, care ne fac să ne simțim vinovați, rușinați, îngroziți de teama că cineva le-ar putea afla ?
Aceasta este discuția pe care vreau să o avem, pornind de la această carte.
Și vreau să mai știți ceva: nu este necesar să citiți cartea pentru a participa la acest club. Cartea este doar un pretext pentru discuția noastră. Eu sper din suflet ca discuția să vă facă poftă să citiți cartea, să descoperiți autori români de un real talent, să vă ajute să aflați că vă puteți împărtăși părerile, gândurile, emoțiile și sentimentele într-un spațiu sigur, în care nimeni nu judecă, nimeni nu e expert, iar toată lumea are șansa să exprime ceea ce dorește.
Pornind de la o carte, eu vă invit întotdeauna să priviți înăuntru, să vedeți cum vă raportați dumneavoastră la tema cărții respective.
În primul club de carte am vorbit despre viață și moarte, familie, regrete, durere, împăcare și iertare. În cel de-al doilea vom vorbi despre cum ne raportăm la secretele din viața noastră, iar în cel de-al treilea vom vorbi despre cum ne raportăm la timp și... despre cum evadăm din el.
Poate părea ciudat că, de 8 martie, m-am gândit la un tur într-un cimitir. Însă acest tur este un omagiu adus femeilor.
Ne vom întâlni, în acest frumos tur ghidat, cu prima femeie medic din România. Vom descoperi însă și alte minunate femei medic, pe care, din nefericire, istoria le-a aruncat în conul de umbră făcut de mult mai faimoșii soți.
Ne vom întâlni cu prima femeie arhitect din România (și a patra din lume, la vremea respectivă), care are o cruce foarte mică, la piciorul crucii lăsate de mult mai faimosul domn cu care a fost înrudită prin căsătorie. Vom vedea că istoria este nedreaptă adesea cu femeile, care trebuie să fie umile, să susțină bărbatul, să fie sprijinul acestului și pilonul pe care se sprijină întreaga casă.
Vom mai vedea și femei răzvrătite, care nu se supun normelor atât de restrictive ale societății românești, și care își croiesc singure drumul prin viață, profitând din plin de atuurile pe care le au și ajungând în istorie drept unele dintre cele mai de seamă.
Vom vorbi despre primele femei în diferite domenii, despre cele mai importante femei în alte domenii, despre soțiile care și-au convins soții, mari oameni politici, să ia deciziile corecte, despre frumoasele nonconformiste și despre atât de multe alte femei minunate care au fost.
Bulevardul Elisabeta este superb, și cu siguranță Cișmigiul este unul dintre parcurile prin care v-ați plimbat adesea pașii. Cunoașteți poate numele unor instituții de pe acest bulevard, poate v-a atras atenția vreun monument din frumoscul parc-grădină, sau poate v-ați întrebat ce e cu acele ruine ciudate din zona cunoscută drept „la Cetate”.
Dar nu ați cunoscut poveștile acestei zone, sunt sigură. Nu știți cum au apărut casele, cum au trăit oamenii, ce instituții au găzduit, ce istorice tainice ascund pereții, podelele și ferestrele lor.
Nu știți, de exemplu, că pe acest bulevard a murit faimosul Ghiță Berbecu`, cel mai iubit patruped care a hălăduit pe străzile capitalei, sau că într-o zi de duminică enoriașii bisericii Sfântul Ilie Gorgani s-au trezit la slujbă cu un elefănțel, care fugise de la circul care ardea în apropiere ?
Sau poate ați aflat că pe bulevardul Elisabeta se găsește locul de unde a pornit utilizarea termenului de... „pațachină” ? Că aici s-a găsit Impremeria Naționașă și sediul istoric al Monitorului Oficial ? Că un teatru faimos de astăzi s-a găsit pierdut în negurile birocratice, după ce imperiul care l-a construit a încetat să mai existe ?
Astfel de lucruri interesante veți afla la acest tur, unde explorarea veselă și amuzantă se îmbină cu poveștile istorice deosebite și complet necunoscute.
Un alt bulevard tranzitat intens este Magheru, și la fel de puțin cunoscut ca și cel descris mai sus. Am auzit de la mulți oameni că este „urât”, și parcă îmi sângerează un pic inima când aud asta.
Magheru a fost, la vremea lui, cel mai modern bulevard, cu clădiri noi, ce aveau facilități cum bucureștenii nici nu visaseră. Totul era clădit în stiluri arhitecturale noi, existente în toată Europa interbelică, totul servea mai bine bine funcției și esteticului.
Și da, s-au sacrificat clădiri frumoase pentru trasarea acestei noi artere. S-au pierdut case spectaculoase, s-au demolat muzee unice, au apărut parcări supraetajate și blocuri, cum nu mai existaseră până atunci.
La toate s-au gândit arhitecții, mai puțin la... cutremurele ce afectează de veacuri multe orașul acesta. Și de aceea s-au și prăbușit câteva din noile construcții la cutremurele ce au fost.
Timpul a trecut, și Magheru a decăzut. Comunismul a umplut golurile cu clădiri fără sens, vechile construcții s-au urâțit prin neglijența autorităților și a proprietarilor, iar noi, noi de plimbăm pașii printr-un secol de istorie care... se pierde, așa cum s-a pierdut tehnologia fabuloasă care făcea ca piscina cu valuri artificiale de la Lido să funcționeze.
Au existat mai mulți străini care au făcut lucruri importante pentru orașul București. Italo-francezul Carol Davila este cunoscut pentru reformarea întregului sistem sanitar, Luigi Cazzavillan ne aduce cel mai faimos cotidian bucureștean, Universul, profesorul de franceză Ulysse de Marsillac ne lasă importante artcole de publicistică, iar Pavel Kiseliov ne lasă un nume, „franțuzit” sub forma de Kiseleff.
Despre acest om deosebit pentru istoria orașului nostru vom vorbi și noi, într-un frumos tur ghidat care ne va ajuta să înțelegem mai bine zona Pieței Victoriei și a Bulevardului Kiseleff. Vom vorbi despre clădirile și monumentele dispărute (și nu sunt puține), despre cele de astăzi, despre tot ceea ce ne-a rămas în fotografii vechi și în poveștile frumoase ale altor timpuri.
Vom afla cum apar muzeele mari de la începutul acestei artere, și cum de Arcul de Triumf se află la capătul ei, ce oameni faimoși au locuit în superbele case de la Șosea, ce păreri interesante a avut marele Nicolae Titulescu despre politica timpului său, câți bani a costat minunat „Bufet de la Șosea” a lui Ion Mincu și ce cântăreți faimoși au animat serile aici... și multe, multe altele.
Șoseaua Nouă. Șoseaua Jianu. Bulevardul Aviatorilor. Bulevardul Gheorghe Buzdugan. Bulevardul Generalissim Iosif Visarionovici Stalin. Din nou Bulevardul Aviatorilor.
Nume multe, pentru un singur loc. Zonă în schimbare, cu 17 monumente istorice, cu un frumos monument dedicat Eroilor Aerului, cu străzi laterale cu povești.
Cu palatul lui Becali, copie a Muzeului Rodin din Paris. Bine, muzeul nu are detalii aurite la exterior, nici cruci uriașe prin curți, nici monumente de marmură neagră cu auriu pe ici, pe colo.
Cu Vila Filipescu-Brâncoveanu, sediu de partid politic, cu parc istoric în jur vândut fără drept pentru construcția de clădiri moderne care nu au nimic în comun cu spiritul sau arhitectura locului.
Cu nou și vechi care se îngemănează mai mult sau mai puțin armonios, în unduirile timpului care se scurge între glorie și decădere, ca în cazul Casei Oromolu.
Despre multele povești ale acestei zone vă voi spune în acest tur ghidat, frumos și nostalgic, printre sensurile unui oraș care se pierde pe alocuri, pentru a se regăsi mai interesant, mai complex și mai... iubit.