Au existat mai mulți străini care au făcut lucruri importante pentru orașul București. Italo-francezul Carol Davila este cunoscut pentru reformarea întregului sistem sanitar, Luigi Cazzavillan ne aduce cel mai faimos cotidian bucureștean, Universul, profesorul de franceză Ulysse de Marsillac ne lasă importante artcole de publicistică, iar Pavel Kiseliov ne lasă un nume, „franțuzit” sub forma de Kiseleff.
Relațiile noastre cu Rusia nu au, din punct de vedere istoric, printre cele mai... fructuoase. Însă sosirea lui Pavel Kiseleff la București va reprezenta începutul uneia dintre cele mai progresiste din istoria orașului.
Numit „preşedinte plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti” pentru a calma spiritele românilor, după ce guvernatorii ruși de dinaintea lui s-au dovedit a fi un prea... expansioniști și asupritori, Pavel Kiseleff a reușit să aducă un suflu nou în ceea ce privește instaurarea unor reforme, mai ales în domeniul administrației publice, dar și în ceea ce privește problema agrară. Pe de o parte Pavel Kiseleff era considerat de elitele cu viziuni liberale drept un funcționar de stat abil, școlit și progresist în acțiunile sale, iar pe de altă parte, conservatorii cu viziuni monarhice îl considerau a fi un om periculos cu o gândire prea dezlănțuită și care ar fi putut trece cu ușurință de partea revoluționarilor acelor timpuri.
Despre acest om deosebit pentru istoria orașului nostru vom vorbi și noi, într-un frumos tur ghidat care ne va ajuta să înțelegem mai bine zona Pieței Victoriei și a Bulevardului Kiseleff. Vom vorbi despre clădirile și monumentele dispărute (și nu sunt puține), despre cele de astăzi, despre tot ceea ce ne-a rămas în fotografii vechi și în poveștile frumoase ale altor timpuri.
Vă aștept să descoperiți poveștile neștiute, ale unei zone în care sigur v-ați plimbat de multe, multe ori. Înscrierile se fac aici:
Grădina Cișmigiu reprezintă parcul cel mai vechi al Bucureștiului.
Pe locul unei zone mlăștinoase, cunoscute drept lacul lui Dura-neguțătorul, se va construi o cișmea, la ordinul domnitorului fanariot Alexandru Ipsilanti, iar lângă ea își va face casa responsabilul cu cișmelele orașului, cunoscut în limba română drept „Marele Cișmegiu”. Și uite așa ajungem la numele pe care îl cunoaștem astăzi.
Este nevoie însă bun administratori ai orașului, precum Pavel Kiseleff, care să propună transformarea bălții de la Cișmigiu în parc. Și este nevoie, desigur, și de domnitori moderni, reformiști, educați în occident, care să dorească modernizarea orașului, precum Gheorghe Bibescu și fratele său Barbu Știrbei (de fapt, era Barbu Bibescu, dar este adoptat de un unchi fără copii care îi lasă averea cu condiția de a adopta numele de Știrbei).
A fost nevoie, desigur, și de un arhitect peisagist străin, pentru ca la noi nu exista această profesie, ca să ajungem la o grădină bijuterie. Un loc frumos, cu alei bine gândite, cu monumente importante ale unor oameni puțin cunoscuți astăzi, cu statui sculptate de mari pictori și ruine puțin cunoscute, Grădina Cișmigiu este și astăzi un loc deosebit de explorat. Și unde mai punem la socoteală că și zona în care se găsește este excepțională.
Vă aștept deci la această frumoasă plimbare prin Bucureștiul istoric, în care vă voi spune cine se iubea cu cine prin Cișmigiu, cine a dormit pe băncile sale, ce versuri s-au scris aici, și multe, multe altele.
Înscrierile la tur se fac aici:
Într-o zonă de la periferia Bucureștiului, un rege construiește un parc. Doar că regele acesta era Carol al II-lea, iar parcul construit de el trebuia să fie o replică peste timp la Parcul Carol, construit de unchiul său, regele Carol I.
Există multe similitudini între aceste parcuri. De exemplu, ambele au fost construite pentru a găzdui pavilioane expoziționale pentru marile expoziții ale timpului, și în amândouă abia dacă mai întâlnim câte una dintre aceste construcții inițiale. Cum ar fi, de exemplu, povestea „Nimfei Adormite” care s-a mutat din Parcul Carol în Herăstrău.
Și există și multe diferențe. De exemplu, în timp ce Parcul Carol are încă ceva din farmecul Micului Paris, Herăsătrăul are ceva din modernismul perioadei interbelice. Mai are și monumente impresionante, Grădina Japoneză, un tezaur pe care cineva a încercat să îl... bea, amintirea unor vechi sate și moșii cantacuzine... și multe, multe povești.
Povești frumoase, pe care vi le voi spune și eu. Povestea chioșcului de la Herăstrău, și a unui preot care, aducând o femeie de moralitate îndoielnică aici, bate atât de tare un bucureștean oarecare ce îndrăznește să-i bată obrazul preotului, încât aproape că îl omoară pe acesta. Poveatea faimoasei „cure cu struguri de la Herăstrău”. Sau a meterhanelei turcești ce o încânta pe soția domnitorului fanariot, în timce ce ea se plimba cu barca pe lac, și adora să audă unduirile languroase ale coardelor orientale.
Vă invit să descoperim împreună unul dintre cele mai cunoscute parcuri, dar ale cărui povești sunt cu totul și cu totul necunoscute. Totul într-un frumos tur ghidat vesel, animat și amuzant, la care vă puteți înscrie aici:
Zona Filaretului este foarte ofertantă pentru un ghid de turism, ca mine. Și asta deoarece istoria ei merge până la unul dintre cei mai mari mitropoliți ai Țării Riomânești, care îi dă și numele, pentru că aici s-a citit proclamația Revoluției de la 1848, și pentru că aici un rege a vrut să construiască un parc.
Însă nu orice fel de parc, ci unul care să cuprindă în sine tot progresul realizat în 40 de ani de domnie. Pavilioane care mai de care mai minunate au apărut, statui de giganți și de nimfe au făcut spectacol, ba chiar s-au construit palate și cascade, din care, până la noi, au ajuns foarte puține.
Există, desigur, turnul de apă al lui Vlad Țepeș, clădit sub forma pe care ar fi avut-o Cetatea Poienari a faimosului domnitor medieval. Mai există și giganții, despărțiți de nimfa lor ce doarme astăzi în Herăstrău, precum și despărțiți de ideea minunată care a dus la sculptarea lor de doi dintre cei mai mari pictori români.
Există, desigur și Mausoleul din parc, bineânțeles. Faimosul mausoleu se numea inițial „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”. Și a fost construit pe locul unde fusese înainte superbul Palat al Artelor, devenit prim Muzeu Militar al capitalei.
Despre poveștile acestui frumos parc vom vorbi și noi, printre copaci înfloriți și lebede plutind alene pe apele lacului.
Înscrierile la tur se fac aici: